Trenul Vietii!

Viata este ca o calatorie cu trenul.Urcam si coboram des,exitsa accidente,surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele.
Atunci cand ne nastem si urcam in tren cunoastem persoane care credem ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre:parintii nostrii!
Din pacate adevarul este altfel.Ei coboara al o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor,fara prietenia si compania lor.
E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra.
Acestia sunt fratii nostri,prietenii nostri si acei oameni minunati pe care-i iubim.
Unele dintre aceste persoane care urca in tren privesc calatoria ca pe o scurta plimbare.
Altii gasesc numai trsitete pe parcursul acesteia.
Si mai exista si altii in tren,care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.
Unii lasa in urma lor,cand coboara,un dor vesnic...
Unii urca si coboara si noi abia i-am observat.
Nemira faptul ca unii pasageri,pe care-i iubim cel mai mult,se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre.
Bineinteles noi nu ne lasam opriti si incercam sa-i gasim si sa ne straduim sa trecem in vagonul lor.
Uneori,din pacate,nu ne putem aseza langa ei deoarece locul este deja ocupat.
Nu face nimic,asa este calatoria:plina de provocari,vise,sperante,fantezii,iubiri si despartiri...
Miesterul cel mai mare al calatoriei este ca nu stim niciodata cand vom cobori definitiv si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi,nici macar cel care sta pe locul de langa noi.
Celor care sunt parte a trenului meu le urez:

CALATORIE PLACUTA!